„…Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine mai adevărat în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale! De ce este această zi neînserată? Pentru că soarele ei nu este cel al creaţiei, ci este Iisus Hristos. Acest Soare răsare o singură dată şi nu apune în vecii vecilor, nici nu păleşte, nici de nori nu este umbrit, nici razele Lui nu pier. Acolo este o lumină nepieritoare, o frumuseţe de negrăit şi veselie veşnică”. (Cuviosul Anatolie)