Mitropolitul Titus M. Siligardakis

Sfinţii Cretei! Munţii mărturisesc despre schiturile ei. „Ascunzişurile” monahilor au descoperit chipul vieţuirii lor. Micile biserici dintre munţi i-au sfinţit căile [către virtuţi]. Sfinte locuri slăvesc numele ei. Generaţii curajoase îi frământă învăţăturile. Moaştele lor au zidit altare de jertfă pentru a săvârşi Sfânta Euharistie, ca noi să putem primi din Sfântul Potir sângele muceniciei lor. Din acea vreme, Biserica, temelie a civilizaţiei cretane, e îndreptăţită de a primi laude.

Îi pomenesc pe Sfinţii Cretei „care au fost sfinţiţi, au sfinţit şi care se sfinţesc”. În numele lor am sfinţit multe biserici şi multe capele. De ziua prăznuirii lor încep să recunosc şi să înţeleg firea lor. În calendarul meu sunt notaţi treizeci şi unu de prieteni. Constituie esenţa nostalgiei mele şi râvna dorului meu. Această prietenie a mea devine comunicată, luând formă în predici şi în conţinutul acestei cărţi.