Nu există păcat care să nu cedeze în faţa puterii pocăinţei. Pentru că păcatul se aseamănă cu o mică scânteie, în timp ce iubirea de oameni şi dragostea lui Dumnezeu cu oceanul care nu are margini. „Ai păcătuit? Să nu deznădăjduieşti! Ai săvârşit rele nenumărate? N-ai ajuns încă în iad. Ori de câte ori ai cădea, de atâtea ori să te şi ridici. Şi sfinţii au căzut în păcate!”

Când şi-a revenit, strălucea de bucurie. Chipul îi era luminos. Să fi fost oare din pricina bucuriei pentru darul pe care i l-a făcut fiului său sau din pricina încrederii avute în pronia lui Dumnezeu pentru viitor? Poate amândouă… Zilele care treceau şi doctorii care-şi dădeau toate strădania şi grija pentru cei doi pacienţi, şi mai ales pentru Panagiotis, au dat primul verdict pentru succesul transplantului. După aproape douăzeci de zile s-au întors acasă liniştiţi…

Iubirea lui Dumnezeu le-a întărit pe aceste noi sfinte ale Ortodoxiei românești în toate momentele vieții lor. Ele au răspuns la iubirea lui Dumnezeu cu iubirea lor totală, jertfelnică, față de toate persoanele din jurul lor. Această iubire puternică le-a ridicat pe treptele sfințeniei care duce la Dumnezeu, Cel Ce este plin de iubire.

Veniti la Maica Domnului toti cei osteniti si impovarati si ea va va odihni pe voi! Apropiati-va de ea cand sunteti napastuiti si Nascatoarea de Dumnezeu va va lumina cu stralucirea fetei sale! Binecuvantati-o din toata inima voastra, caci de mila ei este plin pamantul! Laudati numele Domnului preaslaviti si numele pururea Fecioarei Maria! Veniti cu rugaciuni si cu cereri catre sfanta ei maretie, caci ea va reinoi voia cea buna in inimile voastre si nu va vor birui poftele pacatului.