Cât de puţină iubire există în noi... De aici înţelegem de ce avem nevoie stringentă de calităţile atât de pronunţate pe care le regăsim în creştinismul primar. Ele ne relevă profetic ultimele vremuri, când vom aştepta moartea cu iubire, cu bucurie şi cu nădejde. După cum învaţă şi Apostolul Pavel: Pentru mine, viaţa este Hristos, şi moartea un câştig (Filipeni 1, 21).

 Cu smerenie, îi rugăm pe sfinți să mijlocească la Dătătorul cununilor pentru cititorii acestei lucrări. Sfinții sunt aproape de noi și ne aud și poartă cererile noastre înaintea Domnului slavei. Fie ca mijlocirile lor puternice să ne însoțească mereu căci, cu siguranță, avem mare nevoie. Sfinții aparțin prezentului Bisericii noastre. Slavă Preabunului Dumnezeu, Cel Slăvit întru sfinții Săi!

Într-o zi, un mare rege i-a chemat pe înțelepții săi și le-a poruncit: — Gândiți-vă la o zicală pentru mine care să mă liniștească. Când voi fi trist, să-mi aducă bucurie, și în momentele de fericire să-mi amintească de tristețe. Nu trebuie să fie prea lungă, pentru că vreau să o am mereu cu mine.Înțelepții s-au sfătuit și s-au adâncit în meditații profunde. În cele din urmă, s-au întors la rege și i-au adus o cutiuță mică. În ea se afla un inel, iar pe acesta erau gravate cuvintele: „Totul va trece”.

Odată, părintele Filothei Faros a fost întrebat: „Care este cel mai important lucru în viaţă?”, şi acela a răspuns: „Relaţiile…”. Şi cu toate că în multe lucruri avem păreri diferite, cred că acest răspuns este un mare adevăr. Relaţiile sunt cel mai important lucru în viaţă. Relaţia noastră cu Dumnezeu şi relaţia cu semenii noştri. Şi cu cât mai repede înţelegem asta, cu atât mai frumoasă ne va deveni viaţa.