Personajul principal al cărţii, care se numeşte Maria, lasă să se înţeleagă că şi-a ales „partea cea bună, care nu se va lua de la ea”, însă, Enrieta, iubitoarea deşertăciunilor acestei lumi trecătoare pierde prin ură, minciună şi furt locul de cinste, devenind instrument al celui rău. 

 Iubirea de sine sporește în noi din cauza lipsei cunoașterii de sine, ea este respectul exagerat de sine și crește în suflet din pricina neatenției noastre față de sine și a atenției față de laudele măgulitoare ale oamenilor; rădăcina ei este mândria, inerentă naturii noastre vătămate.