În lumea modernă în care trăim – sau care, mai bine spus, de multe ori ne trăiește ea pe noi, – risipim și ne risipim. Grăbiți și mereu pe fugă, cumpărăm mai mult decât avem nevoie, ne împrăștiem în multe și pierdem din timpul comuniunii cu familia sau cu prietenii, ne alunecă gândurile cu viteză și irosim multe din darurile primite prin bunătatea și îngăduința Domnului. Dacă ne-am putea uita cu atenție la tot ce risipim, aruncăm și cumpărăm fără rost, am vedea că – din păcate – din ”gunoiul” nostru alții ar fi fericiți să trăiască… Bunăoară, mie uneia cel mai rău îmi pare atunci când arunc pâine. Pâinea noastră cea de toate zilele… Biata, nici ea nu a scăpat de transformările vremurilor, a devenit o mare problemă și nu pentru că nu am avea-o (cei mai mulți dintre noi), ci pentru că nici pâinea nu mai poate fi o simplă pâine. Unii o studiază să vadă dacă are ceva de adăugat inimii ca să bată mai bine, alții o leagă direct de diabet, una este prea albă, alta prea neagră, a ajuns felii, rotundă, triunghiulară, conține cereale sau poate să nu aibă deloc gluten… Și tot așa, până când amețești și nici măcar pâinea nu îți mai tihnește, ajungi istovit între atâtea oferte care mai de care mai complicate. Și așa ajungem cu toții, în special noi, orășenii, să aruncăm pâine, ea nemaifiind centrul rugăciunii și al mesei, ca atunci când era închinată și mâncată până la ultima bucată. Acum ea ajunge direct în tomberoane sau, în cel mai bun caz, pe câte un pervaz de unde porumbeii, deveniți și ei pretențioși, pot acum să aleagă între ”neagră” sau ”franzelă”, zburând din fereastră în fereastră… Așadar, în această carte de bucate vă propun și câteva metode prin care să nu mai aruncăm pâinea, ci să o folosim până la ultima fărâmitură, repunând-o astfel, cumva, și în centrul firesc al comuniunii. Prieteni, să nu mai risipim, să nu ne mai risipim, să gătim cu toată familia împreună, căci așa sigur mai regăsim ceva din tihna vremurilor liniștite și îngăduitoare, când Familia era chiar centrul vieții noastre și nu doar un ”concept” – și acela atât de urgisit – ca astăzi… Ioana Maria Bucuroiu (Cuvânt înainte din volumul – Rețete pentru postul Sfintelor Paști – Editura Lumea Credinței 2016)