„Părintele Crăciun Opre este una dintre pietrele de temelie ale sudului Hunedoarei şi nu numai, socot ale Bisericii noastre ortodoxe, un om care a petrecut opt ani în închisorile comuniste, unul care nu şi-a trădat conştiinţa înaintea lui Dumnezeu şi înaintea neamului său.”, spune Pr. Prof. univ. Dr. Vasile Vlad. Partea întâi a volumului cuprinde viața părintelui Crăciun Opre și a doamnei preotese Anica, povestită de ei înșiși; partea a doua: mărturii ale celor care i-au cunoscut; iar partea a treia, un buchet de cuvinte memorabile. Un volum îngrijit de Natalia Corlean. „Mutat la veşnica odihnă în Împărăţia iubirii Sfintei Treimi sau, mai bine spus, primit să slujească mai departe Sfânta Liturghie în lumea Bucuriei cereşti, Părintele Crăciun este viu şi trăieşte printre noi. Toţi o ştim şi o simţim. E acelaşi. Atent, iubitor, devotat, delicat şi plin de înţelegere, gata să ajute pe toată lumea.” (ÎPS Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului) „Probabil cea mai potrivită caracterizare a părintelui, după mine, este bunătatea; însă numai dacă adaug imediat, ca nuanţare, boieria şi bonomia. Părintele Crăciun deborda de un umor cuviincios şi sănătos cu care trata pe toată lumea – una dintre modalităţile preferate prin care oferea, direct şi cu discreţie totodată, înţelepciunea sa de preot de ţară, fiu de ţărani şcolit la facultate şi desăvârşit la „universitatea” superioară a detenţiei comuniste.” (Conf. Dr. Sebastian Moldovan) „Întreaga viață a dat clar semnele sfințeniei; pentru că practic Părintele schimba lumea în jurul lui cu prezența, cu rugăciunea. Foarte multe lucruri se legau și se dezlegau fără să cerem noi în mod explicit, ci pur și simplu pentru că părintele se ruga.” (Pr. Radu Trifon) O carte-mărturie. În primul rând, minunata mărturie a vieții și lucrării celor doi iubiți părinți de la Cinciș: Părintele Crăciun și preoteasa Anișoara Opre. În al doilea rând, mărturia iubirii filiale și a minunării unora dintre fiii duhovnicești hrăniți sufletește și trupește la izvorul iubirii părintești de la Cinciș. Și, nu în ultimul rând, mărturie a celor care au fost chemați și care s-au ostenit spre a plini misiunea aducerii la lumină a acestei cărți. Înaintea acestei lucrări-mărturie, ce vom face? Vom rămâne fără cuvinte, simțind mireasma unei taine care ne depășește? Vom plânge, văzând uriaș-smerita jertfă a celor doi părinți de la Cinciș? Ne vom hrăni sufletele cu minunatele întâmplări de viață și sfaturi înțelepte? Vom contempla chipuri de icoane dragi și dorite? Vom simți iubire și imboldul de a ne depăși propria condiție? Speranță? Da, toate acestea, și mai mult decât atât! O carte-mărturie. O carte cu deschidere spre veșnicie. O carte pentru toți.