Cuprins Introducere ..................................................................... 7 Viaţa creştină comună a monahilor şi a mirenilor ......................................... 11 Recunoştin]a fata de Dumnezeu .............................. 15 Slavirea lui Dumnezeu .............................................. 19 Faca-se voia Ta! ............................................................ 23 Totul devine rugăciune .............................................. 27 A afla putere în slabiciune ........................................ 29 Harul sfintilor .............................................................. 33 A afla pace în smerenie .............................................. 35 Întrebări şi răspunsuri ............................................... 37 TOTUL ESTE RUGACIUNE Faca-se voia Ta! Omul ştie că poate muri. Aşa cum spune Domnul, sămânţa cea vie dacă nu moare, trăieşte singură; dar dacă moare, atunci aduce multă roadă (cf. Ioan 12, 24). Vom trăi cum trebuie atunci când vom simţi şi înţelege că Dumnezeu este real şi viu, Cel Care ne iubeşte foarte mult şi Care ne înţelege. Din iubire a creat El lumea întreagă. Din iubire ne-a creat El pe fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi are un nume al său. Fiecare dintre noi poate deveni părtaş al dumnezeiescului har. Într-o singură clipă omul poate afla veşnicia. Aşa cum s-a spus, iadul a fost zdrobit de Dumnezeire printr-o singură lovitură. Iar în mărgăritarul unic al Trupului şi Sângelui lui Hristos, omul poate afla Raiul întreg. Aşadar, putem înţelege că Raiul este o gustare – aşa cum, de altfel, Arhimandrit Vasilios Gondikakis şi cântăm: „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul!” – pentru a cunoaşte şi înţelege că Dumnezeu este iubire. Avva Isaac spune: „Nu te teme de Dumnezeu din cauza măreţiei puterii Sale, ci teme-te de El din cauza măreţiei iubirii Sale!”4 – fiindcă El Se smereşte pe Sine şi Se jertfeşte pentru noi, cei nesimţitori. Vedem în Rugăciunea Domnească – Tatăl nostru, pe care ne-a predanisit-o Domnul – că afirmaţia centrală este Facă-se voia Ta. Vedem că în grădina Ghetsimani, Hristos a spus: „Tată, depărtează acest pahar de la Mine” (cf. Matei 26, 42; Marcu 14, 36). Era în agonie şi Se ruga şi mai fierbinte. De trei ori a rostit aceeaşi expresie şi a conchis spunând: „Dar, dacă aceasta nu se poate, facă-se voia Ta” (cf. Marcu 14, 36). Aşadar, această expresie, „facă-se voia Ta”, este o oferire voluntară a noastră Celui care este Iubire. Atunci când spui cu sinceritate „facă-se voia Ta”, atunci ai găsit restul: toate problemele au fost rezolvate. Pentru aceasta este nevoie de un curaj al Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte ascetice, Cuvântul 51 (Brookline, Mass., 1984), p. 251 [n. ed.]. TOTUL ESTE RUGACIUNE Astfel devii parte a Viţei, eşti altoit pe Viţă, eşti hrănit cu seva Viţei vieţii, eşti hrănit chiar de Duhul întru viaţa în Hristos, Cel Care Însuşi a zis: „Facă-se voia Ta”. În acest chip, chiar dacă trăim în această lume, înţelegem că, în ciuda slăbiciunii noastre, există Cineva Care ne iubeşte, iar problemele vieţii nu se rezolvă prin propria noastră logică, ci prin încredinţarea tuturor lui Hristos Dumnezeu, aşa cum spunem atât de des în biserică: „Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim. Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.