Acest om minunat ardea de iubirea lui Dumnezeu şi mai mult decât orice se străduia să-L slujească doar pe El, Căruia I se dăruise cu totul. Cu iubire plină de devotament lucra ogoarele Domnului şi cultiva vlăstarele plăpânde ale nepreţuitelor suflete omeneşti, păzindu-le de năduful amiezii cu umbra lui şi de gerurile iernii cu căldura răsuflării sale. Noi, cei ce am crescut cu laptele harului său dumnezeiesc, prin iubirea pe care o arătăm îl aşezăm pe părintele Vitalie între marii lucrători ai duhului în icoana „Slava Bisericii soborniceşti a Georgiei”. Smerenia era principala virtute a părintelui Vitalie, pe care a dobândit-o pe deplin, iar această virtute provoca uimire şi mirare oamenilor din jurul său. Poate de aceea i s-a dat harul Sfântului Duh, a cărui dovadă este iubirea lui plină de devotament faţă de Dumnezeu şi de oameni. E cu neputinţă ca cineva să determine cu exactitate câte alte virtuţi ascundea în el acest vas al Sfântului Duh. Acest lucru este ştiut doar de Dumnezeu, Căruia I-a închinat întreaga lui viaţă. Părintele Vitalie Îl urma, purtându-şi crucea. Părintele Vitalie s-a jertfit la propriu pentru ceilalţi, din dragoste pentru aproapele. Spunea mereu: „Trebuie să-i ajutăm pe ceilalţi silindu-ne pe cât putem”. De atunci s-a silit cât a putut şi s-a dedicat acestei lucrări. „Să ne iubim aproapele şi să-L iubim pe Hristos. Să-i iubim pe cei ce ne calomniază, pe vrăjmaşii noştri, şi porţile bucuriei ni se vor deschide, iar Hristos cel Înviat va răsplăti sufletul nostru, care a înviat în iubire. Doar acestea puţine le aşteaptă de la noi Domnul! Prin ele vom dobândi raiul! Prin ele vom dobândi învierea! Să-i iubim pe semeni şi să trăim în Hristos, Care a înviat după patimile şi moartea Lui şi Care a suferit din iubire pentru noi”. Printre multele harisme duhovniceşti părintele Vitalie avea şi harisma străvederii, pe care însă se străduia s-o ascundă. Pentru el nu existau distanţe. Uneori, când discuta cu cineva, părintele zicea: „Spuneţi-mi orice oraş din lume. Pot să vă spun unde se află cutare stradă din acel oraş, sau câtă lume trăieşte în el”. Şi, desigur, aceste informaţii părintele nu le lua din ghiduri turistice... Cuprins: În loc de introducere Capitolul I: Anii copilăriei Capitolul II: La sihăstria Glinska Capitolul III: În oraşul Taganrog Capitolul IV: În pustie Capitolul V: La Tbilisi Capitolul VI: Pelerinaje în Rusia Capitolul VII: Crucea slujirii pastorale Capitolul VIII: Despre harismele duhovniceşti Capitolul IX: Adormirea părintelui Vitalie Capitolul X: Poveţe şi învăţături ale părintelui Vitalie