Viaţa este un dar de la Dumnezeu. Când a creat Dumnezeu pe primii oameni, Adam şi Eva, le-a spus: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul, tocmai pentru ca aceşti urmaşi ai primilor oameni să redobândească fericirea pierdută şi să ia locul îngerilor căzuţi.

Şi iată că răul din început s-a arătat ridicându-se împotriva darului vieţii, atunci când Cain omoară pe fratele său, Abel. Apoi în decursul istoriei acest rău s-a înmulţit atât de mult, încât astăzi să fie privite ca ceva normal sutele de milioane de avorturi care se fac pe întreg pământul.

În Sfânta Scriptură stă scris că: Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni (I Ioan 3, 15 ).

Dacă numai simpla ură şi consimţirea cu mintea şi cu sufletul a acestor gânduri este socotită ca o ucidere de om, apoi cu cât mai mult uciderea chiar a omului, şi mai ales a acestor fiinţe nevinovate, copii din pântecele maicii lor, lipsiţi fiind şi de apărare.

Nimănui nu-i este îngăduit să-şi ia viaţa proprie sau pe a altcuiva, căci în mâna lui Dumnezeu stă viaţa şi moartea. Precum copilul ce s-a născut are dreptul la viaţă, aşa şi cel ce este în pântece, fie el de câteva luni, o zi sau un ceas, are acelaşi drept la viaţă ca şi ceilalţi oameni ce vieţuiesc pe pământ.

Ucigaşi şi de două ori ucigaşi sunt toţi cei ce fac sau se unesc la astfel de păcate. Şi de ce sunt de două ori criminali?

În primul rând pentru că-i lipsesc de viaţa aceasta vremelnică, al doilea pentru că-i lipsesc de darul Sfântului Botez, prin care nimeni nu poate intra în împărăţia lui Dumnezeu. Şi iată că acest rău în zilele noastre s-a modernizat, omorându-se de zeci şi sute de ori mai mulţi copii decât în trecut prin medicamentele numite anticoncepţionale şi prin sterilet.

Aceste mijloace moderne se folosesc din ce în ce mai mult şi în ţările creştine şi de către cei care se numesc, chipurile, ortodocşi şi zic că vor să se mântuiască.

Treziţi-vă, oameni, din această beţie a vărsării sângelui fiinţelor nevinovate, căci altfel nici oameni nu vă mai puteţi numi!

În felul acesta va coborâţi mai prejos decât cele necuvântătoare, căci toate animalele îşi ocrotesc puii lor şi nu-i omoară.

Rândurile care urmează vor să fie un îndemn pentru bărbaţii şi femeile care mai au în ei cât de puţină conştiinţă, care mai pretind că sunt oameni, care se mai gândesc la moarte şi judecată, cei care ei înşişi se bucură de acest drept al vieţii, ca să lupte din toate puterile spre a se elibera de starea diabolică şi animalică, care neîncetat îi porneşte spre cruzime şi ucidere a fiinţelor nevinovate zămislite în pântecele mamei lor.

Aşa să ajute Dumnezeu la toţi şi la toate. Amin.