Dragi copii, Probabil în casa voastră locuieşte vreun animal: vreun motan sau vreun câine. Sau vreţi mult ca părinţii să vă dăruiască un peştişor sau un papagal? Ce plăcut e să citeşti o carte atunci când alături doarme ghemuit pe canapea un motan! Împreună cu oamenii locuiesc de mult timp vacile şi caprele, iepurii de casă şi gâştele. Nouă ne plac, avem grijă de ele şi ele ne răsplătesc prin gingăşia lor. Pe acestea le numim animale de casă. – Dar ce păcat, veţi spune, că nu poţi să te împrieteneşti cu un animal sălbatic! Iată de ce nu poţi face o plimbare cu un leu sau cu un tigru! De ce animalele sălbatice nu se înţeleg cu omul? Da, acum nu se înţeleg, dar n-a fost întotdeauna aşa. Cândva, demult, Dumnezeu i-a creat pe primii oameni, pe Adam şi Eva, şi ei au locuit în grădina Raiului printre pomi minunaţi şi verdeaţă. Alături de ei au locuit şi animalele sălbatice. Oamenii şi animalele sălbatice trăiau prieteneşte, se înţelegeau. Dar oamenii nu L-au ascultat pe Dumnezeu şi s-a rupt această prietenie. Nu mai era pace în sufletul omului şi animalele sălbatice au încetat să-l mai iubească şi să-l asculte. Ele au fugit de om. Animalele cele puternice sunt în vrăjmăşie cu el, iar cele slabe fug şi se ascund. Numai animalele domestice, ca şi înainte, se supun omului. – Dar la circ cum e? veţi întreba. Că doar la circ animalele sălbatice îl ascultă pe dresor! Ursul dansează şi leul sare prin cerc! Da, aşa este. Dar toate acestea fiarele nu le fac după voia lor proprie. Ele au fost instruite mult timp pentru aceasta, de aceea arată obosite. Cu bucurie s-ar duce animalele sălbatice în vizuinile lor şi nu s-ar mai întoarce niciodată la circ. – Dar oare n-au existat oameni de care să se apropie singure animalele sălbatice, după voia lor, şi să trăiască împreună paşnic, ca animalele de casă? Astfel de oameni au existat. Aceştia au fost oameni sfinţi, creştini care au trăit cu multe secole în urmă. Ei răspândeau bunătate şi dragoste, de aceea se apropiau de ei nu numai oamenii, ci şi animalele sălbatice, chiar şi cele mai fioroase. Şi, datorită dragostei şi fericirii lor divine, animalele sălbatice deveneau paşnice şi blânde. Despre astfel de animale veţi citi în această carte. Cuprins Dragi copii... 5 Cuviosul Simeon Stâlpnicul vindecă şarpele 7 Cioara înţeleaptă şi leii devotaţi 9 Sfântul Vlasie binecuvântează animalele 11 Animalele se închină înaintea Sfântului Mucenic Neofit 13 Rândunelele ascultătoare 16 Sfântul Mamant serveşte ostaşii cu lapte de capră sălbatică 18 Barca neobişnuită 20 Prietenia minunată 22 Minunile Sfântului Serafim 24 Stareţul şi ursul 28 Deasupra prăpastiei 32 Sfinții și animalele 38 Cuvântul Sfântului Silvestru 44 Corbul i-a adus Cuviosului Kukşa o bucată de plăcintă 49 Suferințele Sfântului Mucenic Zosima Pustnicul 52 Animale sălbatice mâncau din mâinile Cuviosului Gherman din Alaska 56 Cuviosul Pavel din Obnorsk hrănea animalele sălbatice 57 Sfântul Proroc Ilie 58 Sfântul Ioan Rusul 60 Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru 62 Sfinţii Spiridon al Trimitundei şi Vlasie al Sevastiei 63 Cămila a vorbit cu grai omenesc ca să apere cinstea Sfântului Damian 65 Sfântul Isihie a ajutat un bou 68 Părintele Ambrozie a înviat un cal mort 72 Leul l-a păzit pe Sfântul Chiriac 74 O leoaică nu s-a atins de Cuviosul Malh 76 Leul s-a alintat pe lângă Sfânta Muceniţă Tatiana 78 Cerbii şi măgarii au ascultat de Sfântul Artemon 80