Serghei Alexandrovici Nilus (1862-1929) este un scriitor rus remarcabil. Fiul unei familii de emigranţi elveţieni, Nilus a studiat dreptul şi, după ce a absolvit la Facultatea din Moscova, a ajuns magistrat în Transcaucazia. Întâlnirea cu Sfântul Ioan de Kronstadt, care i-a vindecat o infecţie în gât, l-a transformat profund. În 1907, Nilus s-a mutat la Mănăstirea Optina, unde a trăit până la 1912. În acest timp el a publicat mai multe cărţi duhovniceşti, inclusiv „Pe malul râului dumnezeiesc. Însemnările unui ortodox”. Menirea si telul scriitorului crestin este slujirea Cuvântului, sa înlesneasca descoperirea în profunzimile Lui a unicului adevar în manifestarile sale infinit de diverse din viata pamânteasca a crestinului si prin aceasta sa poarte sufletul crestin pe caile Ortodoxiei, din viata vremelnica la viata vesnica în Hristos Iisus, Domnul nostru. Începând cu sarbatoarea Acoperamântul Maicii Domnului din anul 1907 si pâna la Pogorârea Duhului Sfânt din 1912, Dumnezeu a binevoit ca împreuna cu familia sa ma asez cu traiul pe meleagul binecuvântat al Sfintei Sihastrii Optina. Mi-au dat staretii o gospodarie lânga manastire — casa si toate cele necesare — si mi-au spus: — Sa traiesti cu Dumnezeu âna la o vreme. Daca ne vom pregati sa editam la Optina cartulii si foi volante, sa ne ajuti în lucrarea noastra, dar, deocamdata, sa traiesti cu Dumnezeu aici, lânga noi; la noi este liniste si bine!... Si am început, cu binecuvântarea staretilor, o viata noua, linistita, o viata pustniceasca, nadajduind ca si oasele noastre se vor odihni lânga cei placuti lui Dumnezeu, de la Optina. Domnul însa a judecat altfel. Slava lui Dumnezeu pentru toate!... Maret si incomparabil este râul lui Dumnezeu — sfânta Optina! Acest râu curge din izvoarele vietii vremelnice în marea cea nesfârsita a vesnic ei bucurii din împaratia Luminii celei neînserate si duce cu sine luntrele si pe vietuitorii ei pustnici si alte mult e suflete îndurerate, istovite, care au dobândit adevarul vietii la picioarele marilor stareti de la Optina. Câte minuni, câte semne ale milostivirii lui Dumnezeu si, de asemenea, ale dreptei Sale mânii nu tainuiesc în sine apele adânc-stravezii si datatoare de viata ale acestui tainic si minunat râu! De câte ori nu am coborât navodul meu de pe malul lui pitoresc, acoperit de brazi si de pini somptuos de verzi, învaluit în racoarea stejarilor nodurosi de dantelaria mestecenilor, a plopilor si a artarilor din padurea draga a manastirii, în adâncimile lui curate precum cristalul de stânca, si nu a fost în zadar... O, binecuvântata Optina!... Pâna în 1909, de Anul Nou, am fost ocupat cu trierea vechilor manuscrise din schit, cu cercetarea duhului si a modului de vietuire a vecinilor mei, daruiti de Dumnezeu, a pustnicilor sfântului asezamânt. Rodul acestor ani a fost cartea mea Cele sfinte de sub obroc si câteva mici schite, care si-au gasit adapost printre cartile editate în Lavra Sfintei Treimi a lui Serghie. Începând cu 1 ianuarie 1909, mi-am propus sa fac, dupa posibilitati, însemnari zilnice, legate de sederea mea la Optina. Câte nu am vazut, câte nu am cugetat, câte nu am auzit în acesti ani de neuitat pentru mine, câte nu am retrait! Nu poti sa povestesti totul, iar multe nici nu le poti povesti pâna la o vreme din varii cauze ale firii prea intime a omului. Dar foarte multe se cer trecute pin vârful penitei pentru a fi dezvaluite întru slava lui Dumnezeu, în folosul sufletului crestinesc, fratele meu dupa sânge si dupa credinta ortodoxa. Asadar, sa deschidem, scumpul meu cititor, caietele cu însemnari si sa urmarim împreuna ce a transpus în paginile lor memoria mea atenta si cuvioasa.