Dupa Sfantul Cosma Etolianul , Sfantul Macarie Notaras al Corintului a avut o valoroasa contributie la regenerarea spirituala si morala a Greciei în cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Desi era cu 17 ani mai tanar decat Cosma, el a început activitatea sa remarcabila în aceasta privinta în 1765, exact la cinci ani dupa ce Cosma si-a început activitatea misionara. În anul 1764, cand arhiepiscopul Corintului a murit, Macarie, pe atunci un simplu mirean cu numele Mihail, a fost ales în unanimitate succesor al aceluia de catre clericii si laicatul din regiunea Corintului. În Constantinopol, în luna ianuarie a anului 1765, a fost întronizat arhiepiscop al Corintului si a primit numele Macarie. Întorcandu-se în cetatea Corintului, locul sau de nastere, el a început de îndata sa ia masuri pentru îmbunatatirea situatiei Bisericii din provincia sa, care se afla într-o stare deplorabila. Desi erau drastice, aceste masuri nu au fost luate la repezeala si nici nu au avut caracter inovator. De la începutul carierei sale de om al Bisericii si pana la sfarsitul zilelor sale, Macarie a dovedit cel mai profund respect fata de Sfanta Traditie a Bisericii Ortodoxe si a facut tot ceea ce i-a stat în putinta pentru a o pune în evidenta. În eforturile depuse pentru îmbunatatirea starii Bisericii, el a cautat pururea sa respecte Sfintele Canoane cat mai riguros cu putinta. Departe de a cauta sa aduca înnoiri, el si-a asumat responsabilitatea de a îmbunatati starea Bisericii prin punerea în practica a canoanelor sinodale si apostolice, respectand întru totul Sfanta Traditie. Printre masurile cele mai de seama pe care le-a luat au fost cele referitoare la clerici. El a emis un ordin prin care nici un cleric din provincia sa nu avea dreptul sa faca politica. Aceasta masura era în conformitate cu Canoanele Bisericii. In al VI-lea Canon apostolic se afirma ca „un episcop, un preot sau un diacon nu trebuie sa-si asume griji lumesti; iar daca totusi face acest lucru, el trebuie caterisit”; iar Canonul al VII-lea al celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic spune: „Clericii si monahii nu pot deveni ostasi si nici nu-si asuma responsabilitati publice; daca, totusi, îndraznesc sa faca aceasta si nu se pocaiesc, revenind la chemarea lor originara, pe care si-au asumat-o din dragoste fata de Dumnezeu, unii ca acestia sa fie anatematizati”. În plus, Macarie nu hirotonia pe nimeni care nu ajunsese la varsta potrivita, desi avea mare nevoie de preoti, caci pe multi îi scosese din preotie, fie pentru ca erau oameni needucati, fie ca erau prea înaintati în varsta pentru a-si mai putea împlini îndatoririle lor sacerdotale. {i aici respecta Canoanele Bisericii, deoarece Canonul al XIV-lea al celui de-al VI-lea Sinod Ecumenic afirma: „Nimeni nu trebuie sa fie hirotonit întru preotie înaintea varstei de 30 de ani, chiar daca este un om vrednic. La fel, nimeni nu poate fi hirotonit întru diaconie înainte de a împlini varsta de 25 de ani, sau diaconita înainte de 40 de ani”. Ca si în cazul Sfantului Cosma Etolianul, Sfantul Macarie a vazut marea importanta a scolii în stransa legatura cu Biserica. Înainte de a ajunge arhiepiscop al o viata de nevointe duhovnicesti la chilii si schituri, depinzand de manastirile de acolo trebuie sa urmeze fara vreo abatere poruncile si obiceiurile pastrate de manastirile lor cu privire la parastase”. Dar agitatia a continuat, iar problema a fost dezbatuta de doua sinoade locale, unul în Sfantul Munte în 1774, iar celalalt la Constantinopol în 1776. Primul îi anatematiza pe cei ce nu acceptau hotararile Patriarhiei, în vreme ce al doilea a decretat ca „parastasele trebuie savarsite fara osebire sambata si duminica”. Disputa a continuat însa pana în preajma revolutiei elane (1821), raspandindu-se pana la Constantinopol si divizand aristocratia fanariota în doua factiuni ostile. În anul 1819, patriarhul ecumenic Grigorie al V-lea a decretat ca parastasele „sa fie savarsite fara osebire duminica si sambata, precum si în alte zile ale saptamanii, pentru a pune capat disputei care se starnise cu mult timp în urma” . În timpul uneia dintre disputele împotriva kollivazilor, Sfantul Macarie se afla în Sfantul Munte, iar atunci cand a fost consultat de membrii factiunii inovatoare, el le-a spus direct, atat fata catre fata, cat si în scris, ca dezaproba inovatia lor. „Eu însumi”, afirma el, „nici nam slujit vreodata si nici nu voi sluji vreodata vreun parastas pentru cei raposati duminica.” Drept consecinta a acestui raspuns fara echivoc, el a fost amenintat. Profund dezamagit el a plecat din Athos si s-a dus în Chios, iar de acolo în Patmos.