Volumul „in apararea lui Constantin. Declinul imperiului si nasterea Crestinatatii“, de Peter J. Leithart, a aparut recent la Editura „Renasterea“ a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului, in cadrul Colectiei „Monografii“, coordonata de Nicoleta Palimaru, intr-o traducere de pr. Adrian Podaru, Maria Bogatean, Aniela Siladi, stefania Tarau, pr. Iulian Anitei, Nicodim Codreanu. Peter J. Leithart este un teolog american, presedintele Theopolis Institute for Biblical, Liturgical, & Cultural Studies din Birmingham, Alabama (USA), fost membru al New Saint Andrews College. Printre scrierile sale se numara comentariile la Cartea regilor si la Cartea lui Samuel, precum si un studiu al Vechiului Testament. in cartea „in apararea lui Constantin. Declinul imperiului si nasterea Crestinatatii“, autorul se simte indreptatit sa raspunda teoriilor unor istorici sau scriitori care il prezentau pe Constantin cel Mare ca un fatarnic care s-a folosit de Biserica pentru a-si atinge scopurile. Cartea este structurata pe urmatoarele capitole: „Edictele sangeroase“; „Jupiter pe tron“; „INSTINCTU DIVINITATIS“; „intru acest Semn“; „LIBERATOR ECCLESIAE“; „Sfarsitul sacrificiului“; „Episcop comun“; „Niceea si perioada care i-a urmat“; „Germenii legii evanghelice“; „Dreptate pentru toti“; „Un singur Dumnezeu, un singur imparat“; „Biserica pacifista?“; „Imperiul Crestin, Misiune Crestina“; „Roma Botezata“. S-a convertit „cu adevarat“? Autorul isi declara intentia chiar prin anuntarea titlului: „in apararea lui Constantin. Declinul imperiului si nasterea Crestinatatii“, in incercarea de a demola unele curente de gandire. „Constantin a fost considerat multa vreme tap ispasitor, iar aceasta imagine l-a urmarit pana in zilele noastre. in cultura populara (Dan Brown, «Da Vinci Code»), in viziunea celor mai apreciati istorici (James Carroll, «Constantineas Sword») si teologi (Stanley Hauerwas, John Howard Yoder si urmasii acestora) numele sau este identificat cu tirania, antisemitismul, fatarnicia, apostazia si erezia. A fost un politician calit care n-ar fi devenit niciodata cu adevarat crestin, un fatarnic care s-ar fi folosit de energia Bisericii pentru scopurile sale politice, un criminal, un uzurpator, un egoist“, arata Peter J. Leithart in prefata volumului. Autorul sustine ca, in cartea sa, abordeaza traditionalele „intrebari despre Constantin“ pe care le-au abordat si istoricii: s-a convertit „cu adevarat?“ A controlat sau subordonat Biserica? A influentat stabilirea Ortodoxiei la Sinodul de la Niceea? A decretat ca fiecare cetatean roman sa devina crestin? Cum i-a amenintat pe pagani, pe evrei si pe eretici? „Cel putin de cand Norman Baynes a lansat revolutionara lectura (Norman H. Baynes, „Constantine the Great and the Christian Church“, Raleigh Lecture on History (London: Humphrey Milford, 1929)) s-a constatat un consens crescut printre cercetatorii englezi asupra catorva intrebari centrale referitoare la primul imparat crestin. Pornind de la o examinare a propriei opere a lui Constantin, Baynes sustine, impotriva criticilor contemporani cu el, ca imparatul Constantin a dezvoltat o profunda credinta asupra faptului ca Dumnezeu l-a uns si l-a randuit pe el pentru a asigura propovaduirea Evangheliei in lumea romana si mai departe. in zilele noastre, unii specialisti in domeniu se intreaba daca Constantin a fost «intr-adevar» crestin si cei care doresc sa dispute veridicitatea convertirii sale fac acest lucru deoarece considera ca acesta ar fi crescut crestin. Dar, desi din 1930 a trecut mult timp, teza lui Baynes a patruns cu greu in constiinta populara, chiar si in constiinta cercetatorilor care nu sunt specialisti ai secolului al IV-lea“, spune Peter J. Leithart, in prefata. O viata plina de dramatism Autorul american anunta ca a rezumat rezultatele unei cercetari pentru a oferi unui public mai larg o parere mai detaliata, mai populara, mai corecta asupra vietii si activitatii lui Constantin. Viata lui Constantin cel Mare a fost dramatica: „originile sale necunoscute, nasterea, potrivit unei legende, in urma unei aventuri de-o noapte, escapada sa nocturna din Nicomidia, de-a lungul Europei pana in Bolognia pentru a-si gasi tatal; viziunea cu crucea, care a precedat victoria de la Roma; participarea la Sinodul de la Niceea; moartea dubioasa a ereticului Arie, in Alexandria; deghizarea episcopului Atanasie confruntand pe imparatul calare in Constantinopol; botezul si moartea lui Constantin si inmormantarea sa ca «al treisprezecelea apostol» al Bisericii Apostolice“. Viata primului imparat roman declarat crestin, a primului imparat care a sustinut Biserica, a primului imparat care a convocat si a participat la un Sinod, a celui care a fost fondatorul Constantinopolului si, prin aceasta, fondatorul Imperiului Bizantin, care a rezistat pana in mileniul urmator, suscita, cu adevarat, interesul tuturor, iar autorul sustine ca a incercat sa surprinda in cartea sa dramatismul vietii lui Constantin: „Aproape tot ceea ce tine de Constantin este disputat, de la data nasterii pana la sinceritatea convertirii sale si la rolul sau in cadrul Sinodului de la Niceea. inca o data, am rezumat cercetarile recente pentru a lua parte la acele dezbateri si a anula parerile populare care inca sunt larg raspandite“ O polemica teologica Peter J. Leithart anunta ca principala sa tinta polemica vizata in acest volum este mai putin axata pe controversele asupra biografiei, cat una teologica. „«Constantinianism» este denumirea data de Yoder, Hauerwas si grupul acestora la ceea ce ei considera a fi o mentalitate eretica si un ansamblu de obiceiuri care ar fi deformat credinta crestina (cel putin) a secolului al IV-lea. Majoritatea argumentelor sunt indreptate inspre Yoder, care a dezvoltat cea mai sofisticata si sistematica abordare a conceptului. in parte, argumentul meu este istoric; Yoder a abordat deficitar sub multe aspecte cel de-al IV-lea secol si acest lucru i-a deformat intreaga viziune a istoriei Bisericii, care este principalul punct al cercetarii sale teologice. Punctul central al polemicii dintre mine si Yoder este, de altfel, teologic. in opinia lui Yoder, Biserica a decazut in cel de-al IV-lea secol, decadere din care inca nu si-a revenit. Acest lucru confera o interpretare gresita semnificatiei teologice a personalitatii lui Constantin, iar in capitolul final ofer o explicatie alternativa acestui fapt. Nu voi destainui acum acel secret, dar pot sa va spun ca are de a face cu jertfa. Ca intotdeauna, unul dintre obiectivele acestei carti este acela de a contribui la formarea unei teologii care nu doar «informeaza», ci «este» o stiinta sociala“. Peter J. Leithart sustine ca „departe de a reprezenta o cadere a Bisericii, Constantin ofera in multe privinte un model de practica politica crestina. in sfarsit, domnia sa ofera un bogat material de reflexie asupra unei intregi serii de intrebari politico-teologice: despre toleranta si constrangerea religioasa, despre legitimitatea implicarii crestinilor in viata politica, despre relatia conducatorilor crestini cu Biserica, despre cum crestinismul ar fi influentat legea civila, despre prigoanele violente, despre caracterul legitim al imperiului“. in acest sens, autorul crede ca o carte despre Constantin este necesara in contextul politic, social si religios actual pentru crestinii din intreaga lume.