Sfântul Paisie de la Neamţ (1721-1794) a lăsat în urma sa o operă impresionantă, atât cărturărească: numeroase traduceri patristice din greaca veche şi din slavonă, cât şi duhovnicească: renaşterea vieţii monahale din Ţările Române, Rusia şi Ucraina. În încercarea de a reliefa anumite aspecte ale operei şi vieţii sale s-au scris numeroase lucrări despre Cuviosul Paisie Velicicovschi, dar cea mai importantă sursă de informaţii despre viaţa şi caracterul unei asemenea personalităţi sunt propriile sale scrieri. Dorind să acopere o lacună în valorificarea moştenirii literare paisiene, Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei publică în două volume omiliile şi corespondenţa Sfântului Paisie de la Neamţ, efortul de traducere şi de cercetare aparţinând Doamnei Valentina Pelin. Pentru primul volum au fost selectate cuvintele şi scrisorile care nu se regăseau în versiunea românească integrală, fiind în marea lor majoritate needitate, urmând ca în volumul al doilea să fie cuprinse scrierile care au circulat şi în limba română (unele, inedite). Cele 18 texte din prezentul volum au fost selectate aproape în exclusivitate din manuscrisele Bibliotecii Noul Neamţ (Republica Moldova). După cum mărturiseşte Dna Valentina Pelin, în efortul traducerii din slavonă s-a căutat să fie redat stilul autorului şi specificul limbii române din acea perioadă, pentru a nu fi în disonanţă cu textele redate după versiunile româneşti de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea. Materialul este organizat pe criteriul cronologic, fiecare text fiind însoţit de note explicative, referinţe la cele mai vechi copii în slavonă şi română, existenţa unor ciorne ale Sfântului Paisie, ediţii şi alte informaţii lămuritoare. Printre textele primului volum se remarcă Scrisoarea despre pericolul uniaţiei trimisă preotului Ioan, emoţionanta epistolă către ucenicii plecaţi în Rusia, o „Alcătuire despre Semnul Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci”, un „Cuvânt la Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sau despre pacea Lui” dar şi importanta prefaţă la ediţia slavonă din 1812 a traducerii „Cuvintelor către singuratici” a Sfântului Isaac Sirul. Ediţia beneficiază de o prefaţă scrisă de Domnul academician Virgil Cândea care surprinde în următoarele cuvinte importanţa acestui demers: „Scrierile din cartea de faţă aduc deopotrivă informaţii despre viaţa şi lucrul literar al Cuviosului Paisie, unele incomplet necunoscute până acum... Cartea de faţă este un eveniment în acţiunea de publicare în România şi peste hotare, a scrierilor Cuviosului Paisie de la Neamţ. Este o carte de zidire duhovnicească «folositoare de suflet», pentru credincioşi şi un pas însemnat în pregătirea unei ediţii de Opere complete ale marelui stareţ. Cărturarii vor preţui şi comenta informaţiile noi cuprinse în scrisori. Iubitorii vechiului scris se vor desfăta citind tălmăcirile ucenicilor Cuviosului. Cercetătorii vor fi recunoscători celor care s-au ostenit la alcătuirea şi publicarea cărţii”.