Laudă iubirii curate,în zilele anilor tineri ai adolescenţei, cusoare de primăvară, iubirea curată îşi sărbătoreşte învierea. Ce aremai sfanţ, mai de preţ şi mai nobil adolescentul în sufletul său, înaceastă perioadă a vieţii sale, sunt idealuri pe care el le trăieşte îniubire şi pentru iubire. Flacără cu atât mai vie cu cât se ascundemai profund în tainiţele inimii lui, iubirea este pentru el cale sprefericire. Ea umple de strălucire şi de văpaie întreg cuprinsulfiinţei sale. Pentru că nu se lasă exprimată în cuvinte obişnuite,este uşor să ne dăm seama că unica ei limbă e poezia. Asemeneaunui înger, iubirea curată aduce cu sine zvonuri din paradis, înpaginile de faţă, nu încerc eu să vorbesc despre iubire, cât dorescsă las iubirea să vorbească despre sine. Să se exprime pringraiurile ei sublime. Să ne arate ea cum se înfiripă în făptura unuitânăr adolescent, cu tot zbuciumul vieţii care-1 împresoară, şi facesă apară în el o sclipire a sufletului românesc însuşi. Asemeneaflăcărilor din ziua de Paşti, care se ivesc şi ard deasupracomorilor ascunse, potrivit legendei, aşa se descoperă şi iubireaadevărată, în sensul acesta cartea este intitulată "Adolescenţa, preludiu la poemul iubirii curate". Se înţelege, nu este vorba înadolescenţă de întreg poemul iubirii, ci numai de primele raze aleacestei mari poezii a vieţii.Marile nădejdi ale iubirii curate. Toate temele acestuipoematic preludiu au drept punct de orientare adevărul că iubireacurată, în ceea ce are ea mai specific, este soarele vieţii. Astfel,este atât de firesc să-mi exprim de la început convingerea că dinscânteierile acestui sentiment de dragoste izvorăsc în adolescent energiile care făuresc în el o reală podoabă a existenţei, chipulunui erou. Tot datorită lor se înfiripă în sufletul lui mari speranţede viitor, după cum se ţes şi firele petrecerii sale, în dar şifrumuseţe, într-un paradis etnic românesc. Iubirea curată hrăneştela pieptul ei cele mai de seamă năzuinţe ce înflăcărează destinulunui neam, căci puterea cea vie şi expresivă a istoriei pulsează înaceste sfinte năzuinţe. Cum nu ar fi iubirea curată izvor de viaţă,când ea este atât de exuberantă şi de divină, când ea poartă pefruntea sa majestatea sublimului şi farmecul frumuseţii, când eplină de vigoare şi devotament, abnegaţie şi dăruire, când e atâtde dumnezeiască şi în acelaşi timp atât de omenească? Dintăcerile ei se zămislesc cuvinte şi din tainele ei se alcătuiescpoeme. Ea poartă în sân nevinovăţia copiilor şi tinde să se împodobească cu cununile martirilor. Cum am mai putea trăi noi,românii, la început de veac nou, pe acest pământ strămoşesc,lipsindu-ne de binefacerile ei? In licărirea iubirii curate, soarelevieţii ne străluminează cu bucuria zilelor de Paşti. Şi alte vânturi bat astăzi. încercare de detronare a iubirii curate de pe piedestalul eiromânesc milenar, în constrast cu toate măreţiile existenţeinoastre din trecut, care ne inspiră marile speranţe ale viitoruluiromânesc, laudele unor semeni ai noştri de astăzi nu se mai îndreaptă spre iubire, ci spre voluptate. Evidenţa necruţătoare avieţii ne obligă să vedem şi altă faţă a realităţilor noastrenaţionale, în care iubirea curată este detronată de pe piedestalul eimilenar, alungată şi mutilată, discreditată şi batjocorită înrândurile noilor generaţii. Oare chiar aşa de mult s-a schimbat judecata acestui popor, încât coroana splendid înflorită a pomului,după căderea unei brume târzii de primăvară, a ajuns să-şidispreţuiască tulpina şi rădăcinile? Ce înseamnă astăzi „educaţiasexuală" din şcoala românească, deşi nu pretutindeni, care încearcă să înlocuiască iubirea cu desfrâul, iar sfinţenia cuvoluptatea perversă? Nu cumva gândirea tradiţională, autenticcreştină şi profund ortodoxă, şi-a trăit traiul?