Există Dumnezeu? Oamenii ajung să cunoască că există Dumnezeu pe mai multe căi. Unii, în timpul războiului, aud clar o voce spunându-le să plece din locul în care au găsit adăpost, și câteva momente după plecarea lor, o bombă distruge acel adăpost. O asemenea relatare auzim de la o persoană cunoscută pentru eforturile sale de a descoperi Arca lui Noe. Alții ajung mai întâi să creadă că există diavol, și abia apoi înțeleg că trebuie să existe și Dumnezeu. Există cazuri de oameni care s-au implicat în paranormal, încercând să vorbească cu „morții” și cu alte spirite „binevoitoare”. Mai apoi unii dintre ei și-au dat seama că de fapt vorbeau cu diavolul. Alții spun că cea mai bună dovadă că există Dumnezeu este că El ne aude atunci când strigăm către El. Acest răspuns a fost dat de către un credincios creștin ortodox român unui conațional care întreba ce dovezi avem că există Dumnezeu. Alții observă că de fiecare dată când spun sau fac ceva rău, ceva ce conștiința lor le spune că este rău, li se întâmplă și lor imediat ceva rău. După multe astfel de „coincidențe”, ajung să recunoască că există „Cineva” acolo sus Care le urmărește fiecare pas pe care îl fac în viață. Dar cea mai obișnuită și mai evidentă cale de a cunoaște că există Dumnezeu este să ne uităm în jurul nostru, la tot ce ne înconjoară, și să ne dăm seama că trebuie să existe un Creator care ne-a creat pe noi, animalele, plantele, planeta aceasta și întregul Univers. Pentru a contracara acest raționament evident, știința modernă a venit cu teoria Big Bang-ului și cu teoria evoluției. Teoria Big Bang-ului[1] pretinde că Universul a început să existe acum aproximativ 14 miliarde de ani, în urma unei mari explozii care a dus la formarea stelelor și planetelor, totul fără nicio intervenție divină. Apoi, teoria evoluției pretinde că materia neînsuflețită, cumva, din nou fără nicio intervenție divină, s-a organizat formând primul organism viu. Acest organism, spun evoluționiștii, a început să se reproducă și să evolueze, și, de-a lungul a miliarde de ani, și de asemenea fără nicio intervenție divină, s-a transformat până la urmă în organismele vii pe care le vedem astăzi, oameni, animale și plante. Citim în Biblie că Toma nu a crezut că Hristos a înviat până nu L-a văzut cu proprii săi ochi. Iar atunci Hristos i-a spus: «Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!»[2]. Înțeleg că aceste cuvinte ar putea însemna și fericiți cei ce au crezut în Dumnezeu fără a vedea multe argumente, sau fericiți cei ce se supun tuturor regulilor Bisericii fără a încerca să le afle rostul, sau fericiți cei care au deplină încredere că Dumnezeu a avut motive foarte bune pentru toate regulile pe care ni le-a lăsat în Biserica Sa, deși noi nu cunoaștem acele motive. Dragă cititorule, dacă vrei să fii unul dintre acei fericiți, atunci poți să pui această carte deoparte și să uiți că a fost scrisă vreodată. Eu nu am fost unul dintre acei fericiți, credința mea era slabă și avea nevoie de argumente, de răspunsuri. Iar Dumnezeu m-a ajutat să găsesc acele argumente și răspunsuri. Eu nu sunt nici teolog și nici preot, deci nu am nicio autoritate pentru a învăța pe alți oameni. Prin urmare, în această carte nu încerc să fiu învățător pentru nimeni, ci încerc doar să ofer și altora argumentele și răspunsurile pe care m-a ajutat Dumnezeu să le găsesc, cu speranța că vor fi folositoare și lor așa cum mi-au fost folositoare mie. Această carte este rezultatul a mai bine de zece ani de cercetare a argumentelor pro și contra teoriilor Big Bang-ului și evoluției. Și deoarece această cercetare a necesitat nenumărate discuții în contradictoriu cu adepți ai evoluției, și această carte este alcătuită tot sub forma unui dialog. Personajele Daniel, Mihai și Ioan sunt fictive. Niciunul dintre ele nu se vrea a fi o copie fidelă a autorului, sau al unuia dintre evoluționiștii menționați mai înainte. Majoritatea întâmplărilor povestite în carte sunt bazate pe evenimente reale, dar adevăratele identități ale celor implicați rămân ascunse. Autorul. 18 februarie 2016