Astăzi trăim într-o epocă vădit instabilă.              Lucrurile se schimbă într-un ritm ameţitor şi această viteză mărită se datorează pe de-o parte tehnologiei contemporane, iar pe de alta dorinţei diferitelor puteri mondiale de a schimba lumea, evenimentele şi ideile ei conform drepturilor şi intereselor lor.

În acest climat general, familia, educaţia şi instruirea copiilor au suportat transformări radicale. Trăim deja într-un sat planetar în care toate se influenţează reciproc într-un mod mult mai rapid acum, decât în alte epoci.

Iată un exemplu caracteristic:

Observând într-o dimineaţă copiii din oraşul Xanti care mergeau la şcoală, am văzut că aveau aceeaşi îmbrăcăminte şi aceleaşi ghiozdane ca şi copiii dintr-un oraş elveţian. Cum se explică aceasta? Marea companie comercială multi- naţională din Xanti care vinde haine pentru copii este de fapt aceeaşi societate comercială din Zurich.

 Omul imită instinctiv ceea ce vede în jurul lui, aşa cum fac de altfel şi animalele; înţelept este însă a nu-i „copia” pe străini în toate, ci să-i imităm în cele bune ale lor, fiindcă de fapt nici nu ni se potrivesc toate.

Aşa de pildă, nu-i corect ca televizorul să fie pentru copiii noştri cel care-i învaţă şi le face educaţie. Sunt nesfârşite orele pe care copiii noştri le petrec în faţa televizorului (vedeţi spre exemplu programul de duminica dimineaţa de pe canalele TV).

Aceasta este o imitare total nefolositoare a modelelor străine. În general părinţii nu trebuie  să-şi liniştească conştiinţa lăsându-i pe copiii lor să urmărească la TV cu orele programe străine sau să joace jocuri pe calculator pentru a nu-i deranja cu prezenta lor pe părinţi. Pe de altă parte, nici nu le putem interzice copiilor să privească la TV dacă şi noi înşine ne pierdem în faţa ecranului foarte mult timp. De asemenea, noi, ca părinţi, ne îngrijim să le oferim copiilor noştri cele mai bune lucruri: haine, biciclete, vacanţe minunate etc., dar îi privăm cu nepăsarea noastră de educaţia moral-spirituală pentru că o lăsăm în grija dascălilor, a televizorului, a politicienilor, a diferitelor reviste aşa-zis serioase sau distractive.

Există însă şi o altă categorie de părinţi care caută pedagogi în Europa care să ne arate luminile educaţiei, însă cu toate că mulţi dintre aceştia sunt cu bună credinţă şi dispoziţie, totuşi în cele mai multe din cazuri „costumul” încercat era de altfel potrivit pentru alte mărimi, nu pentru ale noastre, care sunt creştine, şi de multe ori luminile lor sunt slabe şi sărace.

Nu poate cineva să-i înveţe pe alţii dacă mai întâi el însuşi nu s-a echilibrat şi nu s-a întregit lăuntric şi îndeosebi dacă nu crede ceea ce spune.

Adesea noi, grecii, bem „apă” din râuri murdare şi tulburi, iar pe lângă noi curg fluvii cristaline şi răcoritoare. Se va întreba cineva atunci care sunt acestea? Hristos şi ucenicii Lui, sfinţii, mucenicii, Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi învăţătura lor.

Lumea nu e condusă de americani, de masoni sau de Antihrist, lumea e condusă de Dumnezeu şi este la îndemâna noastră să o schimbăm atât cât permit puterile noastre mici. Trebuie să o schimbăm şi mai cu seamă să-i hrănim pe copiii noştri cu aceleaşi învăţături de demult cu care strămoşii noştri i-au hrănit pe copiii lor, fără însă acel fanatism sterp ce creează un efect contrar.

În cartea de faţă sunt expuse cuvinte ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe începând cu epoca Sfinţilor Trei Ierarhi şi până-n zilele noastre, fără a fi ataşate însă şi interpretări asupra textelor. Motivul principal pentru care nu le-am ataşat constă în neputinţa mea de a comenta citatele acestor „giganţi”. E posibil ca cititorul să observe asupra unor teme care se repetă percepţii diferite ale marilor duhovnici. Aceasta datorită faptului că ei au dat pentru fiecare situaţie în parte un anume sfat, o anumită îndrumare corespunzătoare şi sunt atinse de multe ori chestiuni secundare tocmai pentru a se viza îndreptarea celor principale.

Această carte se tipăreşte cu un sentiment de durere şi-n acelaşi timp şi de dragoste. Cu durere, datorită gravelor probleme ce-i chinuie pe tineri, cum ar fi narcoticele, şi cu dragoste, datorită a ceea ce există mai gingaş pe pământ: copiii noştri. Dacă vreun copil sau vreun părinte va simţi folos sufletesc paginile acestea – cu ajutorul lui Dumnezeu – atunci cartea prezentă este binevenită.

GHEORGHE SPILIOTIS