Cazul mitropolitului Visarion Puiu, singurul arhiereu al Bisericii Ortodoxe Române rămas în exil după 23 august 1944, condamnat la moarte în februarie 1946 şi caterisit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1950, este încă unul dintre cele mai controversate subiecte din istoriografia bisericească română recentă. Studiat fragmentar şi de puţine ori documentat, needitat şi necitit la adevărata sa contribuţie la teologia românească contemporană, Visarion Puiu reprezintă încă, „un personaj mult discutat, dar puţin cunoscut”. Cunoaşterea lui Visarion Puiu nu se poate face, însă, doar printr-o simplă cercetare şi editare de documente sau susţinerea unor discursuri evocatoare, ci şi printr-o observare de profunzime asupra gândirii, faptelor, ideilor şi mentalităţii acestuia, toate coroborate cu viziunea eclesiologică şi, deopotrivă, politică a acelor vremuri. Visarion Puiu a fost una dintre cele mai interesante personalități creatoare de cultură și spiritualitate care și-a pus simțirea, cultura și talentele în slujba românilor de peste tot, acoperind toate zonele românești (Basarabia, Bucovina, Transnistria) ca nimeni altul, încorporând mai apoi și pe cei din diaspora. Slujitor al neamului nostru întru cele dumnezeiești, mitropolitul Visarion s-a dăruit deopotrivă și celor cerești, dar și celor pământești, promovând spiritul de universalitate, de deschidere asupra culturii și menținând aprinsă lumina Ortodoxiei românești chiar și în afara granițelor țării. Românii au recunoscut în el liantul și modelul generațiilor viitoare, rodul ostenelilor lui regăsindu-se în dez­voltarea și ridicarea prestigiului Bisericii și bunăstarea clerului român. Fiecare om are o viziune asupra vieții, un ideal spre care tinde și se străduiește să-l atingă cu fiecare dintre acțiunile sale. Despre Visarion Puiu se poate spune chiar mai mult de atât: el nu numai că a atins obiectivele la care se gândise din tinerețe, prin faptele și lucrările extraordinare săvârșite în eparhiile păstorite de-a lungul vieții, dar a mers mult mai departe de atât, prevestind faptele ce se vor petrece, intuind mișcarea timpului și schimbările politice cerute cu hotărâre de societate. Viziunea lui poate fi foarte ușor descoperită și înțeleasă din scrierile publicate de-a lungul vieții, verticalitatea lui neputând fi pusă în discuție în nici un moment din lunga-i păstorire a românilor de prin eparhiile însuflețite de duhul lui misionar. Pr. dr. Cristinel Ștefan Tanasă