Livrarea Comenzilor
Comenzile primite in ziua respectivă se livrează a doua zi calendaristică.
Comenzile sunt livrate prin firma de curierat GLS Curier, livrarea făcându-se la adresa indicată de client, in ziua urmatoare lucratoare, dupa preluarea coletului, pe intreg teritoriul Romaniei intre orele 08:00 si 17:00, de Luni pana Vineri.
Transportul este gratuit in Romania la comenzi peste 100 lei.
Transportul international este suportat de client. Acesta isi poate alege mijlocul de transport care este cel mai convenabil.
1. Ramburs (numerar la curier)
La livrare, puteţi achita contravaloarea produselor şi serviciilor comandate.
2. Transfer bancar / Internet Banking (procesarea comenzii se face dupa confirmarea platii de catre banca,poate dura 2-3 zile)
3. Plata prin card
Plata prin card este disponibilă pentru comenzile online şi poate fi efectuată prin carduri tip:
Cardul prin care se face plata trebuie să fie emis sub sigla Visa/Mastercard.
Plata prin card se face prin intermediul mobilPay, un serviciu securizat de plăţi online prin card, efectuându-se printr-o pagină securizată, eliminând astfel posibilitatea unor fraude.
PuteÅ£i efectua plata prin card după plasarea comenzii, alegând la “Metoda de plată” opÅ£iunea numită “Plata prin card”.
După plasarea comenzii prin intermediul butonului “Trimite comanda” o să fiÅ£i redirecÅ£ionaÅ£i pe pagina efectuării plăţii prin card, unde trebuie să completaÅ£i datele de pe card ÅŸi numele deÅ£inătorului pentru a putea plăti.
Pe această pagină trebuie să completaţi numărul cardului, de pe faţa acestuia, data expirării, codul CVV2 / CVC (de regulă ultimele 3 cifre tipărite pe spatele cardului).
După verificarea datelor ÅŸi a sumei de plată puteÅ£i incheia tranzacÅ£ia printr-un click pe butonul “Plătesc în siguranţă”.
Aducerea la viață în lumea aceasta a unei lucrări de valoare, a unei creaÈ›ii, fie ea în plan cultural sau duhovnicesc, trece prin multe „vămi”, atât interioare autorului, cât È™i exterioare lui, prin care munca acestuia este înÈ›eleasă È™i preÈ›uită la adevărata valoare de către ceilalÈ›i. Gândurile unui om au mare valoare în sine înaintea lui Dumnezeu – „Cum îÈ›i sunt gândurile, aÈ™a îÈ›i este È™i viaÈ›a”, spunea Cuviosul Tadei de la VitovniÈ›a. Dacă te înveÈ›i să gândeÈ™ti profund, exploatezi tot mai mult potenÈ›ialul dăruit de Făcătorul fiecăruia dintre noi. Și vedem cum gândurile multor SfinÈ›i nu numai că i-au îmbogățit sufleteÈ™te pe ei, dar au îmbogățit È™i lumea oamenilor, întrupându-se È™i împărtășindu-se celorlalÈ›i. Și noi, de multe ori, purtăm în sine multe gânduri minu¬nate, care, dacă reuÈ™esc să ne absoarbă întreaga ființă, ne duc pe tărâmul lor – dar, de foarte multe ori, primim gânduri pe care le pierdem, gânduri care nu È™tii de unde vin È™i unde se duc. Părintele Sofronie (Saharov) spunea obÈ™tii, într-o sinaxă, că omul este o ființă eterokínitos, adică „miÈ™cată din afară”, iar Părintele Rafail (Noica) îl completa, atunci când analiza expresia populară „Mi-a venit gândul...”, spunând că omul este ființă duhovnicească È™i că este inspirat fie de Duhul lui Dumnezeu, fie de un duh străin. De unde ne vin gândurile? Care este sursa noastră de inspiraÈ›ie? Ce se întâmplă cu gândurile inspirate care ne părăsesc sau pe care le pierdem? Care sunt gândurile noastre, până la urmă? Avem È™i noi gânduri?... Gândurile devin ale noastre în momentul în care le amestecăm cu propria ființă, după ce le-am primit în noi. Ele devin lumea noastră lăuntrică, care ne hrăneÈ™te È™i pe care o împărtășim celor pe care îi iubim. Astfel gândurile noastre devin vorbele noastre, devin faptele noastre, devin viaÈ›a noastră. Dar ÅŸi acele gânduri care devin cuvinte ale noastre, È™i ele zboară în văzduh – ele pot rămâne, cel mult, în conÈ™tiinÈ›a celorlalÈ›i doar în momentul în care se întrupează prin tipărire; atunci devin publice È™i accesibile oricui este interesat de ele, È™i îÈ™i schimbă caracterul, iar cele care au valoare universală dăinuie peste veacuri. Cuvintele întrupate în cartea de față nu au pretenÈ›ia a fi nici la măsura SfinÈ›ilor PărinÈ›i, nici să pună în cuvinte noi învățăturile acestora. Ele nu sunt altceva decât o încercare de definire a trăirii inimii mele – nu încă matură sau desăvârÈ™ită, dar vie È™i sinceră – care căuta căi prin care să poată să se bucure de bogăția patristică. Câteodată căile nu duceau nicăieri – erau ca semnalele radio sau ca un fascicul de lumină emis în cosmos, care, neîntâlnind nimic, nu se întoarce înapoi –, dar alteori căile reacÈ›ionau ca ceva viu, ce te cheamă să le explorezi, pentru că par să aibă consistență, iar pe acestea am căutat să le împărtășesc. În aceste cuvântări nu am împărtășit biruinÈ›e ale sufle¬tului meu, ci mai degrabă năzuinÈ›e, pe care le ofer fraÈ›ilor mei, în nădej¬dea că È™i ei se pot hrăni È™i mângâia în acelaÈ™i timp de lumina Harului ascunsă în spatele acestor cuvinte, conÈ™tient fiind că doar cuvintele ce cuprind în ele experienÈ›a biruitoare concretă pot rodi cu adevărat. AÈ™a cum mărturiseÈ™te Sfântul Ioan Evanghelistul despre lumina lui Hristos, care „luminează în întuneric, È™i întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1:5), tot aÈ™a È™i eu nădăjduiesc ca lumina care a călăuzit È™i mângâiat inima mea cu noime duhovniceÈ™ti să lumineze în întunericul deznădejdilor fraÈ›ilor mei – ca astfel, mai mult, să îndrăznim împreună a chema numele Dumnezeului Celui Viu. Arhimandritul Melhisedec StareÅ£ul Mănăstirii LupÅŸa
