Pictorii timpurilor L-au zugrăvit ÅŸi chipurile Lui nu seamănă două între ele. Gânditorii L-au analizat ÅŸi concluziile lor se bat cap în cap. Misticii L-au imitat în nervii ÅŸi-n carnea lor, fiecare într-un fel deosebit. SfinÅ£ii – în faptele lor, ÅŸi faptele lor sunt fărâmituri din fapta Lui. Popoarele L-au primit ÅŸi fiecare L-a împământenit după firea sa. Åži totuÅŸi, în milioane de feluri ÅŸi chipuri, Hristos e unul ÅŸi acelaÅŸ: ca flacăra focului, care îÅŸi schimbă conturul cu fiecare clipă pe care o pâlpâie, ÅŸi coloarea după lemnul pe care-l mistuie. Sublimă în frumuseÅ£ea ei, viziunea aceasta a cosmosului organizat în Biserică, ne înfăţiÅŸează ierarhiile ca o cascadă prin care se revarsă asupra lumii iubirea ÅŸi harurile lui Dumnezeu ÅŸi în acelaÅŸ timp ca un organism ideal prin care adorarea făpturilor se ridică spre Dumnezeu... Acest organism spiritual, vast cât lumea, având în cap pe Hristos Pantocratorul ÅŸi membre toate făpturile rânduite în trepte ierarhice, nu prevede nicăieri un scaun special pentru sfântul părinte de la Roma. Hristos e actualitatea veÅŸnică a Bisericii, iar un vicar, adică un locÅ£iitor, ar însemna absenÅ£a sau concediul lui Hristos din ea. O asemenea erezie ÅŸi o asemenea trufie nu-ÅŸi au locul în concepÅ£ia noastră ortodoxă, unde membrii aceleiaÅŸi trepte ierarhice sunt egali prin sarcina harică, iar nu prin drept de moÅŸtenire istorică sau de stăpânire asupra lumii. Să observăm mai întâi că toÅ£i cei care se imaginează la noi adversari ai ortodoxiei n-o cunosc absolut deloc nici în structura ei ecumenică ÅŸi nici în reflexul ei românesc. Teologie însemnează identificare cu Iisus Hristos, încât atunci când vei grăi despre viaÅ£a în Dumnezeu, omului să i se pară că ÎnsuÅŸi Iisus Hristos e Cel Care vorbeÅŸte prin gura ta... Scumpii voÅŸtri camarazi de generaÅ£ie, departe de cămin ÅŸi de Å£ară, primesc botezul martirajului ÅŸi al eroismului pentru ROMÂNIA LUI IISUS HRISTOS. Orice lucrare de natură politică, morală sau spirituală, ridicată din sânul naÅ£iunii române, în numele ortodoxiei ÅŸi la care colaborează Biserica, dar care are repercusiuni binefăcătoare dincolo de graniÅ£e, se poate socoti ca o funcÅ£iune europeană a ortodoxiei româneÅŸti. E de prisos să adăugăm că, prin ortodoxia românească nu se înÅ£elege dogma de credinţă la care aderăm, ÅŸi care este ecumenică sau universală; prin ortodoxie românească înÅ£elegem forma de viaţă spiritual-naÅ£ională, dezvoltată de energia noastră etnică, fructificată de dogma ecumenică... Prin cultura bizantină suntem integraÅ£i în unitatea spirituală europeană, pentru că atât dogmele formulate de bizantini cât ÅŸi filosofia lor religioasă stau la temelia culturii creÅŸtine occidentale, ca ÅŸi la temelia culturii noastre, oricare ar fi diferenÅ£ele de credinţă, ce ne despart. Tot ceea ce ne uneÅŸte cu occidentul în aceeaÅŸi comunitate spirituală interconfesională, care se numeÅŸte Europa creÅŸtină, e substanţă bizantină. Åži dacă romano-catolicismul vrea să facă un monopol din cultura bizantină pentru a se opune lumii ortodoxe de azi, el face aceeaÅŸi greÅŸeală ca slavofilii ruÅŸi, numai cu atitudinea inversă decât a lor. Pentru noi, Românii, cultura bizantină e temelia comună a spiritualităţii creÅŸtine europene, care, în duhul Evangheliei ÅŸi al Liturghiei, trebuie să fie izvorul dragostei ÅŸi al solidarităţii interconfesionale, în faÅ£a primejdiilor ce ne ameninţă pe toÅ£i. Academicianul NICHIFOR CRAINIC (1889-1972)