„Cu gând smerit, binecuvântez pe fiul meu duhovnicesc Adrian Mihai Ștefănescu, pentru a publica aceste rânduri în care-și deapănă povestea devenirii sale întru Hristos. O poveste care e încă neterminată și un drum care este, deocamdată, descoperit, însă neparcurs până la finalul său. De la Anfield spre Athos, adică de la zarva lumii acesteia la cerul senin al veșniciei, de la comerțul cu oameni la neguțătoria care câștigă suflete, de la stadioane și locuri slăvite ale lumii, la smeritele arene ale nevoințelor duhovnicești. Iată calea! Mi-a plăcut mult să văd, în mărturia care ne stă de față, cum fiul Moldovei Sfântului Voievod Ștefan cel Mare rămâne atât de atașat de părinții săi și de copilăria sa, în ciuda depărtărilor și activităților sale. Străinătatea nu-i răcește inima, ci, dimpotrivă, îi amplifică dorurile, îi stârnește amintirile, îl face să revină, mereu și mereu, la matcă. Cât aș vrea ca toți frații noștri români din diaspora să aibă vii în inimile lor țara de unde au plecat, părinții care i-au născut, bisericile și comunitățile unde au cunoscut, întâia oară, minunile credinței noastre…” †Episcopul Macarie Drăgoi al Europei de Nord „Cuvântul autorului curge în această lucrare cătinel, ca o lacrimă de mamă ascunsă de năframă, ca un vânt ce-adie cu iz de tămâie, ca o apă lină, purtătoare de taina Epifaniei și ne arată cum putem să rămânem sau să devenim drepți și curați, în această lume plină de ispite. Adrian Mihai Ștefănescu și-a găsit echilibrul sufletesc în țara lui de baștină, mai exact în universul ei, deși trăiește rătăcitor prin lume, dar menirea pe pământ i s-a arătat – deplină, curată și luminoasă – în Credință și Biserică, în Cuvântul cel înțelept al Domnului, în adevăr și dreptate, însoțite de bunătate și de dragoste de semeni. Vă îndemn să citiți această carte, fiindcă ea nu este o înșiruire de cuvinte, propoziții și fraze, ci este o fărâmă autentică de viață, iar viața este cel mai frumos dar, dat de Dumnezeu nouă, oamenilor. ” Ioan-Aurel Pop Președintele Academiei Române „O carte mărturisitoare despre cum Se lasă căutat și găsit Dumnezeu «în viul vieții», într-o lume tot mai greu încercată, dar care depinde de fiecare dintre noi s-o facem mai rea sau mai bună.” Răzvan Codrescu