Propun cititorilor o carte adresată deopotrivă copiilor, elevilor (preadolescenți și adolescenți) și celor care sunt educatori (profesori, părinți, bunici). Ea poate servi educației religioase, în școală și în familie, în România sau pe lângă biserici în alte părți ale lumii.În vremuri în care multiculturalitatea devine o realitate cotidiană, credința rămâne un punct de sprijin pentru a face față provocărilor multiple.A-i educa pe copii și pe tineri în spiritul valorilor moral-religioase poate fi un fundament de preț pentru ceea ce va însemna viitorul societății umane. AUTOAREA

...„ Își freacă mâinile transpirate și dă să se întoarcă în bancă. Un ropot de aplauze se ridică în aer și Dan rămâne năuc.

„ Bravo, măi, ai făcut o treabă faină!” Îi spune Răzvan din banca a doua pe lângă care trece încă uimit. Se aude glasul profesorului.„Ai dreptate, Răzvane, și mă bucur că și vouă v-a plăcut. Nu uitați că materialele sunt la bibliotecă.” „Nu ne puteți da acum să citim și le trecem de la unul la altul, iar cînd nu mai e nimeni doritor le ducem la bibliotecă?”„Își ia cineva responsabilitatea să urmărească treaba asta?”Răzvan sare primul: Eu domnule profesor!Ana se angajează și ea: Bine tu să urmărești un exemplar și eu pe al doilea. Cine se înscrie primul la mine? Dau materialul în ordinea înscrerii.Dan, încă nedumerit, urmărește grămada strânsă în jurul celor doi colegi. Mai toți din clasă s-au adunat acolo. Doar Costel a rămas stigher și oarecum dezinteresat în banca lui. Dar, parcă nu-i place să fie singur. Și se ridică și el într-un târziu.Profesorul îi urmărește și pare dus pe gânduri.„Uite, se poate mișca ceva și la copiii ăștia cărora pare să le pese doar de telefoane, de platforme și de mesajele prescurtate”!Zâmbește profesorul cu suprindere, chiar cu uimire. Cu speranță zâmbește, privindu-și elevii cu drag, mai mult ca niciodată. Se pare ca a reușit să facă din mlădițele din grădina în care trudește, mlădițe vii pe care Vița Sfântă le va binecuvânta cu roadă multă. Ele nu se vor usca, nu vor fi aruncate afară și nu vor sfârși nici în foc. Îi mulțumește Lucrătorului Sfânt din vie că l-a luminat să găsească, cu răbdare, calea spre a-și călăuzi ființele plăpânde spre a rămâne parte curată din viță. Se pare că ele sunt pe calea cea dreaptă spre a descoperi Adevărul, Cuvântul și Iubirea. Descoperirea însăși ține de înțelegerea acestora, de respectul pentru toți cei ce s-au jertfit, într-un fel sau altul, pentru ca via sa rămână vie.”

CuprinsViaţa Sfântului Nectarie povestită altfel, prin ochii unui copil Când vrei să afli Întâlnirea de la Mănăstirea Radu Vodă În căutarea adevărului Rădăcinile de acasă Orice început e greu, copile! Muguri de credinţă Mugurii au dat în floare Printre spini Dând slavă numelui Domnului Cu Maica Domnului în visNikolaos – ocrotitul părintelui director Director şi profesor în Hristos Gândul de retragere la mănăstire Părintele Nectarie în amintirea bătrânilor Eghinei Lucrarea răului prin clevetirile şi ura oamenilor De vorbă cu sfinţii din insulă Drum lin spre lumină Dreptatea învinge Părintele Nectarie nu a părăsit mănăstirea Şi necredincioşii ajung să creadăUn nou început Părintele Nectarie Vitalis vindecat În faţa nedreptăţilor Emoţia unui punct final Zori de speranţă Bucuria împlinirii Mulţumesc, Doamne!