Volumul reunește aproape o mie de „capete”  filocalice ( scurte aforisme, sentințe sau maxime)  de mare densitate și profunzime, acoperind o multitudine de aspecte și de tematici privind viața duhovnicească. Acestea îl poartă pe cititor de la făptuirea practică a virtuților pe treptele curățirii inimii, însoțindu-l, în cele din urmă, până la pregustarea celor mai înalte și rafinate subțirimi „teologice, mistagogice, contemplative, gnostice” ale tainei vederii dumnezeiești.
Capetele sunt texte foarte concentrate, foarte suculente. De obicei, reprezintă o exprimare inspirată a unui principiu, a unui criteriu, a unei legi duhovnicești. Ele surprind, în cuvinte puține, diferite situații cu care se poate întâlni monahul – sau creștinul în general – sau etape ale devenirii duhovnicești, dar și piedici și soluționarea lor. Avantajul capetelor este că sunt ușor de citit, iar stilul lor proverbial, de dicton, le face și ușor de reținut – le ai în minte și le aplici atunci când împrejurările o cer. Astfel, capetele sunt o călăuză practică și la îndemână pe calea urcușului duhovnicesc pentru orice suflet iubitor de Dumnezeu, însetat de veșnicie și de sens.
Ancorată adânc în matca tradiției niptice a Sfinților Părinți și scrisă într-un limbaj adaptat omului de azi, într-un stil de o simplitate condensată, dar percutantă, menită să surprindă finețea esențelor filigranate ale lumii Duhului, debordând de prospețime și spontaneitate și mustind de înțelesuri de taină, cartea capetelor nu este doar o invitație la lectură duhovnicească, ci, deopotrivă, un îndemn stăruitor adresat fiecăruia dintre noi de a se apropia – cu trezvie, „cu credință și cu dragoste”, dar și „cu cutremur” sfânt (Flp. 2, 12) – de taina Crucii și a Învierii, singura capabilă să prefacă suferința și umbrele noastre lăuntrice în potir primitor al Luminii și rugăciunea în cale de întâlnire vie cu Hristos cel înviat.