CUM S-AU NÄ‚SCUT MÄ‚TUÅžA DALBA ÅžI MOÅž DALBU Era un pic mai mare decât ciubotele sale ÅŸi lumea, fără să-l întrebe, i-a zis CiuboÅ£el. Mama avea băiat mai mult seara, când îl vedea acasă, căci ziua numai ciubotele ÅŸtiau pe unde umblă el. Deunăzi mama îl caută – CiuboÅ£el nu-i. Când colo, îl găseÅŸte în coteÅ£. — Ce stai, măi, în cuibar?! CiuboÅ£el se uită prin crăpătura ochilor la mama: să nu ÅŸtie ea atâta lucru? — Îl încălzesc, mamă, ca să nu răcească puiul. — Care pui, bre? — Acela din ou, că vine acuÅŸi găina să se ouă... Drept că puiul n-a răcit, dar, către seară, tuÅŸea CiuboÅ£el. Mama i-a pus ventuze ÅŸi, dimineaÅ£a, i-a dat de grijă să nu iasă din casă. Pe la prânz însă, îl aduce un om de mână cu picioarele u-u-de: l-a găsit hăt dincolo de sat. — Åži încotro mi te-ai pornit, a? îl întreabă mama. — Să văd unde se termină iarna, ca să-Å£i aduc o floare de acolo. Seara, când adoarme CiuboÅ£el, mama îi spune tatei oftând: — Mă tem că-l vom pierde prin troiene. Vom găsi numai straiele lui la primăvară! Tata se scoală mai dimineaţă, pune un lacăt la portiţă ÅŸi se duce cu sufletul împăcat la lucru. Iar CiuboÅ£el, când vede că-i închis în curte, face o babă de zăpadă, se caţără pe umărul ei ÅŸi... huÅŸtiuliuc! peste zid. — Măi CiuboÅ£el, tu eÅŸti? îl strigă o vecină. — Eu sunt, dar n-am timp, răspunde CiuboÅ£el din mers. Am făcut o babă ÅŸi ea m-a trimis să-i caut un moÅŸneag de omăt. Pe seară, iată, apare ÅŸi CiuboÅ£el. Cum portiÅ£a era încuiată, el mai face un om de zăpadă, se urcă pe umărul lui ÅŸi sare în curte. — Nu te teme, babo, îi spune CiuboÅ£el, moÅŸneagul tău e dincolo de zid! Când vine tata ÅŸi-l găseÅŸte acasă, îi arată mamei cheia de la portiţă: — I-am dat de leac, aÅŸa-i? Åži noaptea, omul doarme cu cheia sub pernă. DimineaÅ£a, mama se duce la fermă, tata la lemnărie – cu luleaua în gură ÅŸi cheia în buzunar. Când iese CiuboÅ£el în prag, baba îi face semn să se apropie. — Ia vezi, bre, moÅŸul nu-i cu capul gol? îi spune baba în limba oa­me­nilor de zăpadă, pe care CiuboÅ£el o ÅŸtia. Îmi pare că tremura unul astă-noapte sub zid... — Tii! îÅŸi pune mâinile în cap CiuboÅ£el. Acela e chiar moÅŸul! Åži mătuÅŸa îl trece peste zid cu o pălărie veche de-a tatei în sân. — E de la baba ta, i-o potriveÅŸte CiuboÅ£el moÅŸului pe cap. Când se întoarce din sat, băiatul îi pune mătuÅŸii ceva dulce în gură: — Asta-i o bomboană. Å¢i-a trimis-o moÅŸul pentru pălărie. Trebuie să vă spun că CiuboÅ£el nu avea în sat nici tu bunică, nici tu bunic. — Hai, fii tu bunicuÅ£a mea, vrei? o roagă el într-o zi pe baba de zăpadă. — Moca, noca, ciucu, bu! zice MătuÅŸa Dalba, ceea ce, în limba oame-nilor de zăpadă, înseamnă: „Vreau, cum să nu? Atâta nepoÅ£el o să am!” Nu era zi să nu-i trimită baba te miri ce moÅŸului: ba o mănuşă, ba un toiag, că pe drum e frig ÅŸi umblă câini răi pe acolo. — Bucu, ciucu! Teca, me? întreabă MoÅŸ Dalbu. Adică: „Da baba ce mai face? În curte e grea iarna?” Buli, tuli, Å£oca, moc! — Da, am înÅ£eles, dă din cap CiuboÅ£el, ca să-i spună pe urmă babei: MoÅŸul a mai zis că el a aprins Luna pe cer, să nu-Å£i fie urât noaptea. Când îÅŸi dă seama mama, mătuÅŸa e îmbodolită cu ÅŸalul ei... Iar tata, dacă îÅŸi pierdea fularul sau luleaua, numaidecât le găsea la moÅŸul din drum, numai cheia stătea neatinsă în buzunar. — Măcar bine că nu se duce de acasă, se bucura tata. Iată ce face un lacăt la portiţă! Oamenii de zăpadă care îl ajutau pe CiuboÅ£el să iasă din curte ÅŸi să umble prin sat tăceau mâlc. Dar ÅŸtii cum e gura lumii? Alaltăieri, iată, vine o femeie tocmai la fermă, la mama lui CiuboÅ£el: — Mata stai ÅŸi mulgi vaca asta, dar inima nu-Å£i spune nimic? întreabă femeia. — Ce-i?! se face mama ca laptele din căldare de albă. — CiuboÅ£el a înhămat câinele la sanie, a trecut Răutul ÅŸi a luat-o spre dealul lui CocoÅŸ. — Aracan! D-apoi, acolo sunt trei fântâni!... — Åži nu numai atât, cumătră: ÅŸi-a pus moriÅŸcă la sanie, iar dealul lui CocoÅŸ doar ÅŸtii cât e de mare?! Mama aruncă pufoaica din spate ÅŸi-o Å£ine tot o fugă până la lemnărie: — Măi, bărbate, fă ceva! Tata, cum era cu capul gol ÅŸi cu o bărdiţă în mână, aÅŸa o zbugheÅŸte pe uşă. Pe drum, tocmai venea o sanie încărcată cu saci. — Trrrr! opreÅŸte tata calul, îl deshamă în mijlocul drumului, încalecă ÅŸi... mân-o spre dealul lui CocoÅŸ! Omul din sanie a rămas cu gura căscată, dar cât putea să stea aÅŸa? Coboară de pe saci ÅŸi se înhamă el la sanie, iar mama o împinge din urmă, stând cu ochii mai mult la cer: poate îl va zări deasupra satului pe CiuboÅ£el... Păi, dacă are moriÅŸcă la sanie, mai bine să zboare pe sus, ca elicopterul, decât să cadă într-o fântână! Da’ mătuÅŸa de zăpadă îl tot întreba pe moÅŸ: — Nichi, michi? Nu se vede nepotul? — Ioca, turi! Ioca, mu! Îmi pare că o păţim deseară! Vorba e că MătuÅŸa Dalba avea ochi ageri. Cum să nu vadă că sania lui CiuboÅ£el era azi cu moriÅŸcă? Când i s-a urcat băiatul pe umăr, mătuÅŸa, iaca, unde scoate din bluza ei un capăt de aţă ÅŸi-l leagă de sanie... CiuboÅ£el se tot depărta ÅŸi aÅ£a destrăma bluza. Hai, că de frig mătuÅŸa mai răbda, dar se temea că, iată-iată, se termină bluza ÅŸi... s-a-a-a duce băiatul pe lume! — Muchi, muri! Richi, mi! Când Å£i-oi spune, să apuci, bre, ÅŸi tu de aţă! îi strigă ea moÅŸului. Mama încă din drum aude: „Ciuca, me-eca! Ica, ci-i!” Dar nu înÅ£e­legea o boabă din vorba oamenilor de zăpadă. Când se dă mai aproape, ce să vadă? MoÅŸul ÅŸi mătuÅŸa Å£ineau amândoi o aţă, iar din bluză rămăsese numai o mânecă, până la cot. Mama, de, apucă ÅŸi ea de aţă. A-a, parcă este nu ÅŸtiu cine la celălalt capăt! Nu cumva să se rupă aÅ£a! Trage mama de aţă, trage. Da’ mătuÅŸa o strânge ghem. Oamenii de zăpadă tot ziceau: „Ciubo, Ciubo!” ÅŸi mama în gândul ei: „Taci, că poate e CiuboÅ£el al meu, că-i ceva viu, se zbate”! Când colo, la capătul aÅ£ei – o ciubotă de-a lui CiuboÅ£el! — Ara-ca-an! strigă mama. L-a mâncat o jivină! N-au apucat să alerge decât două vecine. În loc s-o mai potolească pe mama, unde se pun ÅŸi ele pe bocit în casă, până aud vocea tatei în prag. CiuboÅ£el îi ÅŸedea în braÅ£e, cu un picior în sân la tata. — Iată-l, zice omul, numai că a pierdut o ciubotă. — Eu l-am descălÅ£at, măi! prinde a boci mama încă mai tare ÅŸi scoate ciubota de după uşă. Vezi că MătuÅŸa Dalba, de grăbită ce era, în loc să lege aÅ£a de sanie, a legat-o de ciubota băiatului! Hăt, târziu, a venit din urmă ÅŸi câinele Faraon, înhămat la sanie. — Richi, tichi! Ei, cum a fost? întreabă MoÅŸ Dalbu. — Tachi, tura! răspunde Faraon. Adică: „SunteÅ£i bătrâni, dragă Doamne, dar vă Å£ineÅ£i de ÅŸotii”! Seara, tata îi spune mamei: — Gata, îi iscălesc o ciubotă! Dacă s-a duce în lume ÅŸi are să uite de unde-i ori i-a îngheÅ£a limba în gură, ciubota o să-l ajute, că lumea ÅŸtie azi carte. A doua zi, MătuÅŸa Dalba îl întreabă pe băiat ce e scris pe ciubota lui. — Ciu-bo-Å£el, sare ÅŸi citeÅŸte câinele Faraon, apoi stă de se gândeÅŸte ÅŸi adaugă: din sa-tul T, „t” mare, Tur-tu-ri-ca. — Ioca, moca! Iucu, ciu! unde strigă baba: „Auzi, măi Dalbu? Åži eu sunt din satul ista, ÅŸi tu. Nu gândi că eÅŸti din drum!”