Știți oare cine l‑a binecuvântat și l‑a povățuit spre marea nevoință a mântuirii pe preacuviosul Serafim de Sarov, sfântul arătat nu de mult în pământul Rusiei? Știți oare cine i‑a poruncit lui să se îndrepte spre Mănăstirea Sarovului, ca, sălășluindu‑se acolo, să caute loc de rugăciune și acoperământ liniștit pentru a‑și începe nevoințele călugărești, acele nevoințe de înălțimea cărora s‑a minunat întreaga lume ortodoxă și care au adus acestui plăcut al lui Dumnezeu deosebită cinstire pe pământ și fericirea raiului cea din ceruri? „Având stăruință în lucrarea vieții călugărești celei asemenea îngerilor – așa cum se cântă în Acatistul preacuviosului Serafim –, ai mers la sfânta cetate a Kievului pentru a te închina cuvioșilor de la Pecerska, și, primind din gura cuviosului Dositei poruncă să‑ți îndreptezi calea ta în Pustia Sarovului, ai sărutat acel loc sfânt cu credință venind de departe și, acolo sălășluindu‑te, ai sfârșit viața ta cea plăcută lui Dumnezeu… Bucură‑te, preacuvioase Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!” (Icos 3) Numele acestui stareț este Dositei. |ndată după trecerea lui la cele veșnice s-a aflat însă că vestitul stareț a fost, de fapt, o stareță... Dositeia. Smerită și nebăgată în seamă s‑a scurs binecuvântata sa viață, în strâmtorarea peșterii și în zăvorâre călugărească, însă pomenirea ei, ca mare nevoitoare și înainte‑văzătoare, s‑a transmis din generație în generație. Cuprins Capitolul I: Neamul stareţului Dositei. Copilăria. Bunica Porfiria. La mănăstirea Înălţării Domnului. Educaţia. Adolescenţa. Întoarcerea la casa părintească. Primele nevoinţe creştineşti. Indiferenţa celor din casă. Cuvintele tainice. Fuga din casa părintească. La Moscova. Nu Daria, ci Dositei! La Troiţa‑Serghieva Lavra. Începutul nevoinţelor călugăreşti. Întâlnirea cu părinţii. În Lavra Pecerska. Neîncrederea conducerii mănăstirii. În muntele Kitaev. Săparea peşterii şi zăvorârea. Nevoinţele rugăciunii, privegherii şi postului. Tainica aşezare iese la iveală. Vizita împărătesei Elisaveta Petrovna la Kiev. Sosirea ei în pustia Kitaev. La peştera lui Dositei. Tunderea în rasofor. Sacul cu galbeni. Nelăcomia. Capitolul II: Înmulţirea nevoinţelor stareţului Dositei. Slava. Darul înainte‑vederii. Învăţătura. Viitorul nevoitor de la Sarov, tânărul Prohor Moşnin. Vizita lui la Lavra Pecerska. Prorocia şi binecuvântarea lui de către stareţul Dositei. Mutarea lui Dositei în Lavră, în Peşterile din depărtare. Chiliinicul său, monahul Teofan. Originea lui Teofan şi vieţuirea lui de mai apoi. Teofan în Moldova. Întoarcerea lui la Kiev. Oprirea la stareţul Dositei. Ciumă în Kiev. Mutarea lui Dositei în Pustia Kitaev. Preştiinţa ceasului morţii. Învăţăturile lui Dositei către ucenicul său mai înainte de moarte. Rămas bun de la fraţi. Fericitul sfârşit. Testamentul. Dezvăluirea tainei. Locul de odihnă al lui Dositei. Postfaţă